Privind si urmarind cu atentie tot spectrul massmediei, imi dau seama ca exista un negativism fara limite. Nu mai pot citi nici rarele articole despre tineri ce reusesc sa se impuna in alte societati ori despre cei care reusesc sa aiba un trai decent prin munca lor. Presa consemneaza , cititorii privesc inmarmuriti, articolele se scurg pe banda rulanta , se uita si se merge mai departe.
Rascolesti ore in sir in arhiva tuturor ziarelor si vezi ca nu mai exista un articol fericit. Subiectivismul celor care scriu s-a transformat intr-unul fara magini , in care viata sociala isi pune amprenta vizibil catre cei ce tasteaza. Poate fi si asta o schimbare a tonului general. Tastand mai mult decat scriind, nu mai reusesti sa visezi ci doar sa asterni la o viteza uimitoare gandurile ce ti se tresar.
Mutandu-te la televizor, renunti rapid la a te mai uita, deoarece toate-s o apa si-un pamant. Personal, mi-ar fi rusine sa spun ca am o emisiune tv preferata. Sunt aceeasi peste tot care se rotesc ori isi fac adaosuri estetice incercand un nou suflu, o noua speranta.
Este dramatic, caut un model si nu-l mai gasesc nici pe hartie nici pe sticla. Iar in viata de zi, in Romania , oamenii sunt atat de lasi, mincinosi si parsivi incat crezi ca nimic nu s-a schimbat fata de fostul regim dictatorial, cel dinainte de '89.
Chiar nu mai cred ca exista modele in societate care sa se arate. Iar cei care inca mai sunt, au fugit de mult din aceasta lume disperata de vanzarea imaginii , ei se afla acum in locul lor, ferit de popularitate. Daca ar ajunge printr-o intamplare in centrul atentei, ar deveni si ei compromisi ..
